A mai căzut o stea. O stea cu importanţa ei. O stea care vrând nevrând, a fost iubită şi apreciată de mulţi oameni.

Mădălina Manole a plecat mult prea repede dintre noi, dar a fost alegerea ei; şi nu mai contează dacă noi am înţeles-o prea mult, sau dacă n-am înţeles-o deloc. Poate că ea a considerat că e totuna să n-ai nimic sau să ai tot... poate că ea n-a mai putut continua foarte mult timp după ce şi-a spus că nu mai poate... Mădălina Manole ne-a îndrăgostit de ea... însă n-a fost de ajuns. “Fata cu părul de foc” vroia mai mult de atât.
Cine ştie? Poate că nimeni n-a avut curaj sa se ridice la aşteptările ei. Sau poate că acele aşteptări au fost puse prea sus şi nimeni din păcate nu a ajuns la ele... Sau... cine ştie? Poate că a vrut ca data de 14 iulie 2010, (ziua în care ar fi trebuit să împlinească 43 de ani), să rămână întipărită mult timp, în minţile multora. Şi nu am de gând s-o judec. Nu mi-aş permite aşa ceva. Însă pot spune doar că steaua ei era aşezată bine acolo unde era. Dar a căzut... A căzut, şi nu a mai avut cum să se înalţe la loc...
Toate lucrurile întâmplate le putem considera ca pe nişte semne; şi nu de Sus. Ci de aici, de lânga noi; de aici, de la... fata noastră dragă! Şi e clar ca ar trebui să ne dea gândit... şi haideţi să fim mai atenţi data viitoare când avem de gând să promovăm mai mult pe cineva şi pe altcineva mai puţin.