Hei, pe bune acum, nu mai suport, nu-mi mai convine, etc! De câteva zile încoace mă trezesc numai de dimineaţă. Ori am filmări, ori are tata treabă cu mine, ori are mama nervi şi nu mă lasă să dorm prea mult, ori intervine ceva neprevăzut. (Trist!)
Şi ieri, şi azi, şi mâine şi poimâine m-am trezit şi mă voi trezi înainte de 9. :D Ştiu, pare aiurea, dar mie ora 8 şi ceva mi se pare destul de devreme pentru o dimineaţă perfectă! Dar aşa m-am obişnuit. Şi ştiiiiiuuuu! Orice învăţ are şi dezvăţ. Dar în cazul meu nu vreau să aplic asta! :D [şi serios, poza asta ar fi fost ok din toate punctele de vedere dacă aş fi ieşit şi eu întreagă! MAXIM! :))]
Şi deja disper! Chiar dacă mă trezesc mai de dimineaţă şi am timp mai mult ca să-mi fac tot ceea ce-mi propun pentru ziua respectivă, pe bune acum, uneori simt că trece viaţa trezindu-mă devreme. (în niciun caz că trece dormind! :D)
Hai, fie, o dimineaţă-două acolo, să fie şi matinale. Dar să nu exagerăm, vă rog! Nu vreau ca toate zilele să-mi pară paradis, ca atunci când nu am nici o treabă şi mă trezesc după 9 jumate, 10! Păi ce-mi pasă mie? :D; dar nu vreau nici să devină obicei! Da? Vreau doar să dorm! Iar acum este ora 23 şi ceva şi eu nu sunt în pat. Putem lungi nopţile dacă vă roagă Cristina Ilie? ;;) :D
Şi pe bune din nou, chiar am început să vorbesc numai cu "pe bune!"
