Ştiu că te-ai întrebat de multe ori de ce nu ne ajunge timpul...

De fapt, timpul ne ajunge. Problema e că ziua ar putea să aibă şi 45h, că nouă tot nu ne-ar ajunge şi tot la aceste cuvinte ne-am rezuma: "nu am avut timp", "timpul m-a presat", sau "nu am apucat să... din cauza timpului".

Şi uite cum ne scoatem noi din situaţii dificile, din momente neplăcute, pentru că, timpul are şi el o mică vină, nu-i aşa? Chiar dacă noi învinovăţim timpul mai mult decât ar trebui, el ne oferă oricum prea mult răgaz pentru a ne desfăşura cum vrem, pentru a ne rezolva problemele, pentru a putea pune preţ pe lucrurile adevărat importante din viaţa noastră.

Dar noi nu... nouă nu ne ajunge timpul, noi nu avem timp să ne dăm seama de anumite lucruri, pentru că pentru noi e mai interesant să pierdem acest timp de care ne tot plângem, pentru noi e mai simplu să avem totul pe tavă, fără să ne obosim măcar puţin.

Nu-i aşa că e mai simplu cum am zis eu?

Poate că am stârnit în minte voastră întrebarea: "Dar asta ne scrie o dată pe lună despre timp?"

Nu o fac din lipsă de inspiraţie, nu o fac pentru a-mi înmulţi postările, ci o fac pentru simplul fapt că vreau să ne trezim toţi odată, că vreau să preţuim chiar şi timpul ăsta nesuferit care ne oferă şi neplăceri ... Eu una vreau să scap de scuza asta... "Nu am avut timp"!