„A face, nu a spune, înseamnă a deveni!” - Arsenie Papacioc

joi, 27 mai 2010


Astăzi, 27 mai, am avut parte de momente de neuitat! Toate gândurile despre ce au însemnat clasele V-VIII A, au fost spuse astăzi, cu ocazia serbării a ultimei ore de dirigenţie!
Aş vrea să vă spun de la început ca suntem o clasă norocoasă! De ce? Pentru că am avut parte de două diriginte grijulii, sensibile, două doamne care au ţinut la noi enorm, şi pe care le iubim necondiţionat: doamna profesoară de franceză, Parnia Luminiţa(3 ani) şi doamna profesoară de chimie, Marin Ileana(1 an). Am avut profesori de treabă, profesori exigenţi, profesori corecţi şi totodată, profesori care ne-au deschis ochii când ne lăsam duşi de val de anii copilăriei; oameni care au ştiut să ne faca sa privim viitorul cu alţi ochi, oameni care ne-au iubit şi pe care i-am iubit.
Pentru mine sincer, nu ştiu exact ce au însemnat aceşti 4 ani... dar ştiu sigur că a existat comunicare, a existat iubire şi chiar dacă nu am arătat niciodată, am fost totuşi uniţi. Ne-am iubit, ne-am urât, ne-am vorbit frumos şi am ţipat timp de 4 ani. Eu una n-o să-i pot uita, chiar dacă cei mai maturi, ne spuneau astăzi: "aşa o să spuneţi şi la ultima oră de dirigenţie dintr-a XII."
Şi poate că vom pronunţa exact aceleaşi cuvinte... sau poate că nu. Nu se ştie dacă vom mai gândi, sau dacă vom mai simţi la fel... totul depinde de noi!
Astăzi mi-am dat seama că nu am pierdut degeaba câteva zile întregi, că nu am alergat de colo până colo degeaba, pentru că totul a fost perfect! Hai, bine, perfect nu a ieşit! Nici nu avea cum... dar noi am fost atât de prezenţi, încât totul s-a perfecţionat o dată cu momentele în sine!
Am avut plăcerea de a mă afla în faţa tuturor, împreună cu Andrada şi Ana, am spus tot ce am avut pe suflet şi cu melodia pe care am cântat-o, (Unde e Târgoviştea), nu am frânt multe inimi, dar vă spun sigur că am stors multe lacrimi...
Promit că aceşti 4 ani vor rămâne întipăriţi în mintea mea şi mai promit că niciunul dintre voi nu veţi ieşi din inima mea... niciodată!
Vă mulţumesc pentru tot ce au însemnat anii de generală, iar cântecul pe care l-am cântat cu toţii la sfârşit, vi-l prezint şi vouă. Pe noi ne-a emoţionat şi probabil că a fost ultimul cântec cântat de 8A!
Clăsuţa noastră

I. Ca sa intru-aici în clasă
Am dus viaţă de năpastă
Cu diriga m-am certat.
Ca o garofiţă-n glastră
Înflorea clăsuţa noastră,
Dar diriga a plecat.

Ref: Clăsuţa noastră,
Te lăsăm în urmă-acum
Ca să ne vedem de drum.
În clasa noastră,
Unde primul 3 l-am luat
Plange dorul neîncetat!

II. Nu avem de ce ne plânge,
Noi avem două dirige,
Chiar dacă ne-am mai certat...
Am fost mici şi ne-am distrat,
Cu mere am aruncat
Şi note proaste am luat.

Ref:

III. Am fost doar nişte copii
Am făcut multe prostii
Diriga s-a supărat.
Şi acum sa terminăm
La liceu o să intrăm
La bal să ne prezentăm!

(versuri: Andrada Todeila si Cristina Ilie)