„A face, nu a spune, înseamnă a deveni!” - Arsenie Papacioc

vineri, 26 februarie 2010

Am impresia că...


Am impresia că azi e o zi fără nimic nou, o zi trăită din inerţia acumulată de-alungul vieţii. O zi în care dimineaţa este pur şi simplu atunci când răsare soarele şi nimic mai mult, o zi în care alarma ceasului sună doar pentru a spulbera visele dulci ale unora.
Mai cred că prea multe gânduri se înghesuie într-o minte obosită, că de prea multe ori mi-am dorit să nu fie aşa, că dorințele se împlinesc doar dacă țin de tine și atât, că pisica neagră ce tocmai mi-a trecut prin cale nu mai schimbă nimic, că sar de la o idee la alta și nici tu nu înțelegi mare lucru, că dacă citești până aici eu mă mir. Și merg mai departe. Cu scrisul ăsta e ca și cu oglinda. Mă uit la el, mă văd pe mine și îmi place să cred că mă înțeleg. Te uiți la el și nici idee nu am ce înțelegi dar sper că măcar puțin, puțin din ceea ce zic are sens pentru tine. [Să nu par nebună.]
Dar nu. Ziua de azi nu este o zi obişnuită din toate punctele de vedere. Nu în fiecare dimineaţă mă trezesc şi o întreb pe mama de ce e aşa cald… (oare era cuptorul pornit?) Ciudat… Dacă era frig o întrebam dacă e frigiderul deschis. Şi cu toate astea, m`am trezit zâmbind, m-am trezind spunându-mi că de azi mă voi simţi caldă înăuntrul meu, că de azi totul e ok şi că eu chiar trăiesc!
P.S.: Viaţa e frumoasă!