Mini Festivalul Eminescu/Ediţia a III-a

„De când nu mai eşti, copacii au fugit din pădurea lor de argint cutreierată de tine, iar cuvintele poeziilor tale au început să strige de tristeţe, Eminescu”. Dar de 3 ani încoace, noi, cei de la Şcoala Micilor Vedete, Clubul Victorioşilor şi Teatrul Junior organizăm Mini Festivalul Eminescu.

Astăzi, 16 ianuarie 2010, în cadrul emisiunii „Clubul Victorioşilor”, s-a desfăşurat a III-a ediţie a Festivalului. Prezenţi în platoul ColumnaTv, am recitat poezii ale geniului Mihai Eminescu, am cântat melodii în cinstea lui, iar eu am citit scrisoarea pe care am postat-o ieri: „Scrisoare către Mihai Eminescu”.

Diana Şerban din Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, o mai veche colaboratoare a noastră, a fost astăzi prezentă la emisiunea noastră şi ne-a cântat, cu vocea ei extraordinară, patru melodii de muzică uşoară.

Trebuie să specific şi să aduc mulţumiri în numele Clubului pentru frumoasele diplome pe care le-am primit, diplome realizate de domnul Victor! Vă mulţumim că aveţi întotdeauna grijă de noi şi că nu uitaţi niciodată să ne puneţi în valoare pe fiecare în parte.

Din păcate, sunt mulţi cei care spun şi gândesc că ei ar realiza mult mai bine o emisiune, că ar cânta mult mai bine un cântec sau că ar aranja mult mai bine lucrurile, fără să-şi dea seama cât de greu poate fi şi câtă muncă intră în astfel de evenimente, contând foarte mult dacă te dedici îndeajuns, aşa cum o facem noi, doamna Viorica şi domnul Victor Mihalache.

Mihai Eminescu le spunea tuturor criticilor săi:

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii si patimi multe,
Ş-a lor glasuri, a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Nenduraţii ochi de gheaţă?

Ah! Atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvâtul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşarte,
Care roade n-aţi adus,
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

Ne alăturăm şi noi lui Mihai Eminescu şi le transmitem aceleaşi gânduri criticilor noştri.