În amintirea Ioanei Nicolae...

Chiar dacă în aceste momente cuvintele sunt de prisos, aş vrea totuşi ca această postare să fie în amintirea Ioanei Nicolae...

Ioana, tu, fata cu zâmbetul pe buze, cu o doză de optimism nemaiîntâlnită, copilul cu rezultate excepţionale la şcoală, eşti acum... de negăsit!
Îmi pare rău că nu am reuşit să fim prietene foarte bune, dar sunt fericită şi mândră că am avut ocazia să te cunosc, să te ascult, să te privesc şi mă bucur că au existat colege de care te-ai apropiat mai mult!
Chiar dacă lumânările, florile, părerile de rău şi lacrimile sunt cele care denumesc cel mai bine situaţia şi atmosfera pe care o trăim, să ştii că locul tău din a doua bancă de la geam va rămâne totuşi ocupat, pentru că tu nu ne vei părăsi niciodată, de fapt!
Îţi mulţumim din suflet pentru momentele frumoase pe care am reuşit să le petrecem împreună, îţi muţumim pentru zâmbetele pe care ni le-ai oferit, pentru prezenţa ta care emana fericire şi mai ales, îţi mulţumim pentru lecţia de viaţă pe care ne-ai oferit-o tuturor fără să vrei!

Nu te vom uita, Ioana, deoarece, suntem sigure nici tu, de acolo de unde eşti, nu ne vei da uitării... niciodată!