„A face, nu a spune, înseamnă a deveni!” - Arsenie Papacioc

miercuri, 10 februarie 2010


Prietenie adevărată...

Ştiţi? Cu timpul chiar am învăţat ce înseamnă o prietenia adevărată. Am învăţat să respect ca să pot fi respectată, să iubesc ca să pot fi iubită şi să zâmbesc ca să mi se poată zâmbi. Ăsta`i adevărul, şi realitatea e prea dură uneori… dar trebuie acceptată aşa cum e…
Am prieteni. Mai mici, mai mari… dar indiferent de vârstă sau mentalitate, îmi sunt cu toţii alături, nu numai atunci când am dreptate; ci şi atunci când sunt pe punctul de a greşi. Şi chiar mă bucură acest lucru.
De multe ori am fost dezamagită… şi mi`a păsat… şi m`a durut. Dar am ştiut să merg mai departe, să înghit tot, şi să sper că mâine sigur va fi mai bine. Uneori am rămas cu speranţa. Dar întotdeauna au fost şi persoane care chiar dacă nu`mi erau prieteni… au ştiut să mă încurajeze, să`mi demonstreze că pot fi acel “eu” puternic, şi să mă ajute să am din nou încredere în mine. De multe ori au rămas cuvinte nespuse… în multe situaţii… dar de obicei, mi`am dorit atît de mult un lucru, încât n`a fost nevoie de prea multe cuvinte… ci doar de faptul în sine, care a contat imens…
Unii, mi`au dovedit că se merita să risc pentru orice… Alţii, mi`au dovedit că având o stare pozitivă şi zâmbind mereu, îi pot face şi pe restul să se simtă la fel… Au fost mulţi care mi`au zâmbit primii… dovedindu`mi cât de important e acel micuţ zâmbet de pe faţa cuiva. “Niciodată nu se ştie câtă fericire poate aduce un simplu gest!”. Mulţi mi`au atras atenţia, spunându`mi că uneori îi dezamăgesc şi în momentul acela mi`am zis că sigur pot mai mult de atât, că totul merită o a doua şansă, că orice trebuie tratat cu simplitate… şi că totul merită un zâmbet! De multe ori am spus despre zâmbet… Da! Zâmbesc! Şi nu pentru că am de fiecare dată câte un motiv de bucurie… Ci pentru simplul fapt că pentru viaţa trebuie să zâmbeşti! Întotdeauna zâmbetul ironic care vrea sa arate indiferenţa, doare mai mult decât lacrimile de pe obrazul căruia vrea sa inspire suferinţă. ;)
Spuneam despre prieteni… Prieteni am! Nu`s mulţi… Nimeni nu are mai mult de 3 prieteni… mai mult de 3 prieteni adevaraţi! Dar ai mei, mă iau de mână şi`mi ating inima...
Îmi place să fiu mereu cu zâmbetul pe buze şi poate pentru faptul ăsta sunt câteodată atât de apreciată… Unii mi`au devenit prieteni pentru simplu motiv că au văzut în mine… şi acea persoana matură, puternică, dar în acelaşi timp, şi acel copil atât de dulce… de inocent… Sunt mândră de ceea ce sunt, sunt mândră de persoanele pe care le am lângă mine, persoanele pe care cu siguranţă le iubesc. Mulţumesc şi apreciez tot ce ţine de voi! ;)