M-am gândit şi mi-am demonstrat că pot. Au fost vremuri în care am rostit cuvinte prea mari... şi a fost bine pe moment. Dar când mi-am dat seama că nu e bine, poate că am primit mult prea multe reproşuri. (fie că le-aş fi meritat, fie că nu.)
Şi n-o să se mai repete. Pe cuvânt! O să mai promit ceva, numai în momentul în care voi fi sigură că mă voi ţine de promisiune... şi va fi mult mai bine-aşa.
Cât despre trecut, în cazul în care am greşit cu ceva, nu-mi cer iertare. Mă iert eu însămi.[-sper că există un iad şi pentru cei buni!]
Şi apropo... Doar dacă va fi nevoie de mine voi mai întoarce capul. Dacă nu, mă voi bucura în sinea mea că în sfârşit am ajuns la mal. :)
