Plouă.
Tunetele îţi luminează camera aproape întunecată.
Ai stins lumina pentru că stai în faţa calculatorului şi nu are de ce să mai consume şi ea.
Plouă din ce în ce mai tare.
Tună din ce în ce mai rău şi parcă sunetul lor te cutremură...
puţin.
Sau poate puţin mai mult...
Niciodată nu ti-a fost frică de ploaie, tunete, fulgere sau alte minunăţii.
Şi nici nu a venit momentul;
însă la tunetul puternic de mai devreme m-am speriat şi eu.
Şi tu,
şi voi toţi cei care l-aţi auzit.

Nu te speria.
Ploile de vară sunt cele mai frumoase!
Cu toate că ne-am plâns cu toţii de căldura mare care a picat peste noi.
Vara pleacă cu paşi mărunţi...


Aprinde umbrela! Plouă şi aici!