Mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaje cu felicitări, mulţumesc celor care mi-aţi fost alături în această seară privindu-mă la emisiunea "Iarmaroc de cânt şi joc", o ediţie specială, dedicată Zilei Copilului. Mai mulţumesc domnului Victor Mihalache pentru că datorită dumnealui s-a datorat şi această apariţie a mea şi a colegilor mei. Eu nu uit de unde am plecat, eu nu uit că dl Victor m-a ajutat întotdeauna şi pentru asta, merită cel mai mare dar din lume! Probabil că nu există un astfel de dar care să i se cuvină şi care să recompenseze tot binele făcut! Însă aceste cuvinte sper eu să-i ajungă la suflet şi împreună să realizăm în continuare lucruri frumoase!

În această seară, începând cu ora 19, vă invit să ne urmariţi pe noi, cei de la Şcoala Micilor Vedete şi Clubul Victorioşilor, pe Favorit Tv, la o ediţie specială a emisiunii "Iarmaroc de cânt şi joc". Eu voi fi una dintre prezentatoare şi de aceea vă rog frumos să ne fiţi alături cu sufletele şi să nu lipsiţi din faţa micilor ecrane!

Astăzi, 27 mai, am avut parte de momente de neuitat! Toate gândurile despre ce au însemnat clasele V-VIII A, au fost spuse astăzi, cu ocazia serbării a ultimei ore de dirigenţie!
Aş vrea să vă spun de la început ca suntem o clasă norocoasă! De ce? Pentru că am avut parte de două diriginte grijulii, sensibile, două doamne care au ţinut la noi enorm, şi pe care le iubim necondiţionat: doamna profesoară de franceză, Parnia Luminiţa(3 ani) şi doamna profesoară de chimie, Marin Ileana(1 an). Am avut profesori de treabă, profesori exigenţi, profesori corecţi şi totodată, profesori care ne-au deschis ochii când ne lăsam duşi de val de anii copilăriei; oameni care au ştiut să ne faca sa privim viitorul cu alţi ochi, oameni care ne-au iubit şi pe care i-am iubit.
Pentru mine sincer, nu ştiu exact ce au însemnat aceşti 4 ani... dar ştiu sigur că a existat comunicare, a existat iubire şi chiar dacă nu am arătat niciodată, am fost totuşi uniţi. Ne-am iubit, ne-am urât, ne-am vorbit frumos şi am ţipat timp de 4 ani. Eu una n-o să-i pot uita, chiar dacă cei mai maturi, ne spuneau astăzi: "aşa o să spuneţi şi la ultima oră de dirigenţie dintr-a XII."
Şi poate că vom pronunţa exact aceleaşi cuvinte... sau poate că nu. Nu se ştie dacă vom mai gândi, sau dacă vom mai simţi la fel... totul depinde de noi!
Astăzi mi-am dat seama că nu am pierdut degeaba câteva zile întregi, că nu am alergat de colo până colo degeaba, pentru că totul a fost perfect! Hai, bine, perfect nu a ieşit! Nici nu avea cum... dar noi am fost atât de prezenţi, încât totul s-a perfecţionat o dată cu momentele în sine!
Am avut plăcerea de a mă afla în faţa tuturor, împreună cu Andrada şi Ana, am spus tot ce am avut pe suflet şi cu melodia pe care am cântat-o, (Unde e Târgoviştea), nu am frânt multe inimi, dar vă spun sigur că am stors multe lacrimi...
Promit că aceşti 4 ani vor rămâne întipăriţi în mintea mea şi mai promit că niciunul dintre voi nu veţi ieşi din inima mea... niciodată!
Vă mulţumesc pentru tot ce au însemnat anii de generală, iar cântecul pe care l-am cântat cu toţii la sfârşit, vi-l prezint şi vouă. Pe noi ne-a emoţionat şi probabil că a fost ultimul cântec cântat de 8A!
Clăsuţa noastră

I. Ca sa intru-aici în clasă
Am dus viaţă de năpastă
Cu diriga m-am certat.
Ca o garofiţă-n glastră
Înflorea clăsuţa noastră,
Dar diriga a plecat.

Ref: Clăsuţa noastră,
Te lăsăm în urmă-acum
Ca să ne vedem de drum.
În clasa noastră,
Unde primul 3 l-am luat
Plange dorul neîncetat!

II. Nu avem de ce ne plânge,
Noi avem două dirige,
Chiar dacă ne-am mai certat...
Am fost mici şi ne-am distrat,
Cu mere am aruncat
Şi note proaste am luat.

Ref:

III. Am fost doar nişte copii
Am făcut multe prostii
Diriga s-a supărat.
Şi acum sa terminăm
La liceu o să intrăm
La bal să ne prezentăm!

(versuri: Andrada Todeila si Cristina Ilie)

Oofff, cred că astăzi am avut cele mai mari emoţii de până acum. Alături de Alexandra Chira, o colegă de cântec din Ardeal, am prezentat o emisiune pentru copii care va fi difuzată pe Favorit de 1 iunie. Mi-au fost aproape şi colegii mei de la Şcoala Micilor Vedete şi Clubul Victorioşilor, alături de care am cântat 2 melodii de grup.



A fost o zi minunată, plină de emoţii, plină de momente pe care promit că nu o să le uit niciodată! Iar după cum spunea şi domnul director de acolo, deja mă simt ca acasă la Favorit! Mi-aş dori ca aceste legături să rămână strâns păstrate!

Îmi spunea dl Victor înainte cu câteva zile, că dacă pierd acest "tren", n-o să-l mai prind niciodată... iar eu consider că l-am prins, că nu l-am lăsat să-mi scape!
Cu ajutorul oamenilor care mă iubesc, am reuşit să fiu eu, să fiu acolo unde a trebuit sa fiu! Am reuşit să prind trenul care pentru alţii nu s-a ivit niciodată. Am reuşit, din fericire, să nu pierd ocazia să demonstrez că pot, să demostrez că pot să fac şi asta... "că doar pentru asta cresc!"



Joi, când dl Victor mi-a dat vestea că o să prezint emisiunea respectivă, recunosc că nu am stat să conştientizez şi sacrificiile care vor trebui făcute pentru tot momentul în sine! Încetul cu încetul, apropiindu-se ziua de azi, (marţi, 25 mai), am început să-mi dau seama că nu e chiar atât de uşor precum părea la început, că "Dumnezeu îmi dă, dar nu-mi bagă şi-n traistă!" Şi a trebuit să muncesc, să stau şi să pun la punct toate momentele pe care vroiam să le prezint acolo!




Dar nu vă mai spun foarte multe, vă invit să ne urmăriţi pe 1 iunie, la ora 20, la televiziunea Favorit, televiziunea cântecelor noastre!

Heeei, ce ocupată sunt de la o vreme, de când mi se spun evenimentele după o zi pe alta... :) Ieri am repetat 5 ore, iar azi, vreo 3, pentru Zilele Colegiului care vor avea loc vineri, 21 mai! ... azi, 19 mai, pe la ora 4 am ajuns la complexul "Karoline", de la Mănăstirea Dealu, unde am realizat noi filmări pentru emisiunea "Capra Vecinului". Soliştii numeroşi, oamenii calzi şi echipa deja cunoscută, au ajutat la bunul mers al filmărilor! M-am simţit foarte bine, iar totul a fost un succes!

Sincer? De câteva seri nu mai aveam nici o idee pentru vreun subiect de postare... dar în seara asta, dl Victor mi-a dat o idee... şi mi-a spus aşa: "Scrie despre relaţia ta cu Dumnezeu, cu credinţa."
Şi mă întrebam de ce niciodată nu mi-a trecut prin minte să scriu despre asta... Şi mă mai întrebam cât de strânsă e relaţia mea cu Dumnezeu... Consider că pot avea încredere în El, chiar dacă recunosc, nu prea merg la Biserică; dar ştiu că are grijă de fiecare în parte. Iar eu gândesc aşa: degeaba să merg la Biserică în fiecare săptămână, dacă în restul zilelor mă comport urât... mai bine cred în Dumnezeu de acasă şi ştiu că prin ceea ce fac nu-l dezamăgesc.
Credinţa, după părerea mea, nu constă numai în mersul la Biserică foarte des. Credinţa, după părerea mea, ar trebui să aibă un loc special deja construit în sufletul oricăruia dintre noi... pentru că Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare şi are planuri bine puse la punct cu vieţile noastre!

Ooofff... îmi cer scuze că n-am mai revenit în ziua cu teza ca să vă spun ce-am făcut... Ei bine, n-a fost chiar atât de bine ca la română... a fost şi de data aceasta un subiect urât... dar a trecut şi asta... :)

Pentru început, vă rog frumos pe toţi să vă aruncaţi mâine un strop din gândirea voastră şi la mine, pentru că am impresia că vine sfârşitul lumii. (vorba vine...) Dau teză naţională la matematică... :( Mă rog să fie bine şi să nu ne pice un subiect nesuferit, ca la română! Şi apropo, voi da jos ceasul ăla tâmpit din clasa unde dau ezamenul, ca să nu ne mai streseze şi mâine. (nu de alta, dar ştiu atâtea la matematică, încât nu voi putea scrie de tic-tac-ul lui.)
Şi mai sper să pot reveni mâine după teză cu veşti bune, încântată că m-am descurcat, aşa cum a fost la română! Doamne ajută!

Zilele astea ne-am tot plimbat... Ieri, împreună cu familia mea, cu doamna Vio şi domnul Victor, am mers pe la nişte prieteni din satul Priboiu, unde am realizat multe, multe poze.
Astăzi, 9 mai, de ziua Europei, în cadrul emisiunii Clubul Victorioşilor, m-am tot plimbat prin "grădina" ţărilor care fac parte din această mare uniune şi am avut plăcerea să văd copiii de la Grădiniţa nr. 1 cât de bine au fost pregătiţi pentru o astfel de manifestare, iar cu toţii au fost la înălţime! După emisiune, am plecat către Pietrari, să realizăm filmări pentru Capra Vecinului şi să facem videoclipuri! Am avut parte de alte emoţii, alte momente frumoase, alte peisaje minunate, alţi oameni deosebiţi... şi bineînţeles, alte poze... :)) Domnul Victor ne tot face poze, şi îi mulţumim pentru asta... câteva dintre cele care mi-au plăcut mie, vi le arăt şi vouă!
Gata, am fugit să-mi fac temele. Pupici! :*

Da, după cum vă spuneam, revin cu noutăţi! :D Am observat zilele astea că noi, de fapt, nu vă bag în aceeaşi oală pe toţi, caţiva dintre noi, suntem din ce în ce mai trişti, din ce în ce mai plictisiţi, pentru simplul fapt că vieţile noastre (ale unora dintre noi), au devenit nişte adevărate monotonii... ne-am obişnuit aşa şi aşa vom rămâne ceva timp, până când ne vom da seama singuri, că da, suntem plictisiţi de sine, şi că da, facem aceleaşi lucruri în fiecare zi. Poate că şi eu mă încadrez în genul ăsta de oameni câteodată, sau poate că nu. Bate mai mult spre nu... În fiecare zi încerc să descopăr lucruri noi, încerc să zâmbesc mult mai mult, pentru că mi-am dat seama; nu se ştie niciodată câtă fericire poate aduce un simplu zâmbet...
Încerc, mai pe scurt, să mă bucur de momentul pe care-l trăiesc! :)

Nu ştiu de ce mi-a trecut prin cap acest subiect de postare, dar era păcat să nu vi-l împărtăşesc şi vouă... iar noutatea constă în faptul că unii dintre noi, mai şi trăim! :) [iar această noutate, are săgeată numai pentru cei care nici până acum nu au mai dat un semn de viaţă! :D Mulţumesc.]

Gataaa şi cu teza asta nesuferită... [Una dintre ele :( ]... Mai am puţin şi scap. Aştept momentul acela, pentru că de câteva zile sunt foarte stresată. :( E normal... dar o să vină şi vremea în care o sa stau liniştită şi o să-mi zic: "Uite mă, au trecut şi astea!"
Până pe 12 mai când am la mate`, nu-mi rămâne decât să mai dau cine ştie câte lucrări şi să intru aici, să vă povestesc şi vouă ce-am mai făcut. Pupici! :*

Oof... îmi cer scuze că nu am mai reuşit să postez atâtea zile... dar am fost cu şcoala, ştiţi voi... teze peste teze, lucrări peste lucrări şi mâine am teză naţională la română. Dar o să fie bine... Ce-am mai făcut săptămâna asta? Mai nimic. V-am spus, şcoală, şcoală şi iar şcoală. Astăzi am avut nişte filmări, în rest, mă ocup cu ce am învăţat, dar acum trebuie să pun accentul pe şcoală cel mai mult. Maxim, chiar! :))
Revin mâine cu ce-am făcut la teză. Vă pup!