„A face, nu a spune, înseamnă a deveni!” - Arsenie Papacioc

miercuri, 31 martie 2010

Păi... să povestesc ce-am facut azi? Ok... Bun. Păi să-i dăm drumul... M-am trezit pe la 9 şi m-am uitat la Neatza cu Răzvan şi Dani până la 10. Apoi, m-am dat jos din pat, am început să fac totuşi curat, am intrat pe mess şi mi-am zis: "De azi înainte, mă trezesc mai devreme ca să am timp mai mult să stau pe `net." :D (ingenioasă idee... păcat că nu mă pot ţine de ea.). Aşa. După, s-a facut 11 şi a trebuit sa încep să mă pregătesc de şcoală, pentru că intram la 12. Prima oră am dat test la engleză, apoi am avut sport, geografie(alt test), am mai stat 2 ore şi uite-aşa am plecat noi de la 5 acasă... că doar de', profesorii nu ne pot spune în faţă: "plecaţi acasă", însă pe ocolite o pot spune... iar noi a trebuit să ne simţim, să ne conformăm şi să plecăm. :D
La 6 am ajuns la repetiţii, am stat ce-am stat... [apropo :D mâine avem filmări pentru Paşte], apoi am mers cu Bianca să-mi cumpere MP3, :)) m-a bagat şi-n Kaufland să cumparăm jeleuri dar am ieşit fără nimic şi "tip-tip" acăsică la mine. Însă plimbările astea ale noastre, niciodată nu sunt "normale". Întotdeauna sunt diferite. :) Pe drum, am speriat-o din nou, (cum fac de obicei), luând-o de picior şi scoţând sunete îngrozitoare. :)) Dar de data asta a fost altfel. Am speriat`o, a ţipat foarte, foarte tare şi a ieşit un domn dintr'o curte şi zâmbind, a spus: "Hai că m-ai speriat şi pe mine". Ne-am oprit şi am început să-i povestesc acelui domn de ce a ţipat Bianca de fapt. Râdeam toţi 3 şi parcă nu ne venea să credem cât de nebune putem fi. Am ajuns acasă şi Bianca i-a adus mamei o creangă de brad luată după stradă, cu care a început să sorcovească lumea.
Bineînţeles că numai noi puteam să încheiem o astfel de zi, sfarşită în acest "hal", în sensul bun al cuvântului... :D
Iar acum, stau şi o aştept pe Bianca să intre pe mess, să stabilim toate cele pentru mâine, pentru că la telefon nu răspunde. Poţi să şi mori şi nu dai de ea. Şi sigur mai am mult de aşteptat. :)

Apropo, Priji... Ţie când ţi-au murit lăudătorii? :))