„A face, nu a spune, înseamnă a deveni!” - Arsenie Papacioc

sâmbătă, 17 iulie 2010

Nu-mi spune... şi tu ai găsit de dimineaţă un bilet pe noptieră pe care scria: "Ai grijă de tine!"?. Eu una l-am găsit. Nu-mi trece prin cap de la cine poate fi, însă în mintea mea se zbat diferite gânduri... Rămân plăcut surprinsă, dar în acelaşi timp ideile îmi zboară în diferite părţi. Mă tot întreb de la cine e biletul, dacă e pentru mine, sau nu. Însă nu găsesc răspunsul. Ce fel de bilet să fie?
Încrederea în mine bate tare. Întrebările se luptă între ele, iar răspunsurile parcă se ascund! Mă ridic de pe pat şi fac câţiva paşi în mintea mea. Sunt nedumerită. Parcă vreau să dau drumul unei replici bine învăţate. Dar mă abţin. Iau biletul în mână şi îl întorc pe cealaltă parte, iar uimirea e de data asta şi mai mare: "Nu vreau ca mintea să-ţi stea numai la acest bilet. Ai numai grijă de tine, şi totul va fi bine! Iar în caz că n-ai observat cu cine ai avut de-a face, îţi spun numai atât: "Cunoaşte-ţi prietenii pentru a-i iubi şi duşmanii pentru a-i stăpâni!" Iar acum, închide geamul, nu vreau să mai apară şi alte lucruri care să-ţi distragă atenţia!
Speriată, las biletul jos.
Cunosc perfect citatul! E al lui Nicolae Iorga. De unde ştie cel care a scris biletul respectiv că ador replica asta? Începe să devină suspect... Se pare că nu e numai un bilet aterizat din greşeală, ci că-mi e direct adresat. Mi-e atât de neclar... Vreau să mă aşez din nou, însă patul nu mai există. Sunt într-o încăpere goală. Ce bilet? Ce întrebări? Unde mi-au fugit gândurile? Să fie acest vis unul cu o semnificaţie aparte?