Plouă

Plouă.
Tunetele îţi luminează camera aproape învolburată.
Plouă din ce în ce mai tare.
Tună din ce în ce mai rău şi parcă sunetele te cutremură...

E ca un candelabru de tărie
Şi de culori
Cerul.
Şi păpădie
Verticală
Ce se răspândeşte pe boltă
E fulgerul...
Iar tunetul – muget de taur înfuriat,
Înjunghiar în corida astrală...

Niciodată nu ţi-a fost frică de ploaie, tunete, fulgere, sau alte minunăţii.
Şi nici nu a venit momentul;
însă la tunetul puternic de mai devreme m-am speriat şi eu.
Şi tu,
şi voi toţi cei care l-aţi auzit.

Nu te speria!
Ploile de primăvară sunt cele mai frumoase!
Seamănă cu lacrimile
Despărţirilor vremelnice
Şi cu alungarea stafiilor
Din bolul cel cu bomboane
Mentolate.

Viaţa e frumoasă şi când plouă!

Deschide umbrela! Plouă şi aici!