Pentru că tot a nins ca în poveşti astăzi, vă ofer o melodie, parcă scoasă tot din frumoasele poveşti cu ninsori şi oameni de zăpadă. O melodie minunată! Merită ascultată!

Muzică: Victor Socaciu

Versuri: Adrian Păunescu

În această dimineaţă, ninsoarea a acoperit oraşul, dar asta nu ne-a împiedicat pe noi, cei din Clubul Victorioşilor, să ne desfăşurăm aşa cum trebuie emisiunea noastră de la ColumnaTv.

Am vorbit despre ziua de mâine, 24 ianuarie, ziua în care a avut loc Mica Unire între Moldova şi Ţara Românească, am aflat cum se simte Anisia cu un dinţişor lipsă, ne-am amuzat teribil de piticul care râde primit de la Zâna Măseluţă, am felicitat-o pe Andreea Gheorghe pentru frumosul portret din ziarul „Adevărul de Seară”, am urmărit o serie de fotografii realizate de Patricia Brojbeanu intitulate „Stop violenţei”, l-am aplaudat cu toţii pe Radu, care se pregăteşte pentru selecţia de la Acasă Tv, am cântat, am recitat, şi, la sfârşitul emisiunii, înainte de a urmări un filmuleţ realizat la Vulcana-Băi la manifestarea dedicată poetului Mihai Eminescu, i-am cântat „La mulţi ani” domnului Victor Mihalache, pentru că vineri, 21 ianuarie, a împlinit o frumoasă vârstă.

Apoi, la finele emisiunii, am realizat un „smiley face” pentru „Neaţa cu Răzvan şi Dani” şi am mai realizat o inimioară!

O zi cu totul şi cu totul specială!

Un sincer „La mulţi ani”, domnului Victor Mihalache!

Vă doresc ca cerul să vă fie senin, zâmbetul să vă poarte prin orice loc şi să vă „împiedicaţi” întotdeauna de evenimente plăcute şi de momente frumoase!

Mulţi ani cu bucurii!!!

Mini Festivalul Eminescu/Ediţia a III-a

„De când nu mai eşti, copacii au fugit din pădurea lor de argint cutreierată de tine, iar cuvintele poeziilor tale au început să strige de tristeţe, Eminescu”. Dar de 3 ani încoace, noi, cei de la Şcoala Micilor Vedete, Clubul Victorioşilor şi Teatrul Junior organizăm Mini Festivalul Eminescu.

Astăzi, 16 ianuarie 2010, în cadrul emisiunii „Clubul Victorioşilor”, s-a desfăşurat a III-a ediţie a Festivalului. Prezenţi în platoul ColumnaTv, am recitat poezii ale geniului Mihai Eminescu, am cântat melodii în cinstea lui, iar eu am citit scrisoarea pe care am postat-o ieri: „Scrisoare către Mihai Eminescu”.

Diana Şerban din Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, o mai veche colaboratoare a noastră, a fost astăzi prezentă la emisiunea noastră şi ne-a cântat, cu vocea ei extraordinară, patru melodii de muzică uşoară.

Trebuie să specific şi să aduc mulţumiri în numele Clubului pentru frumoasele diplome pe care le-am primit, diplome realizate de domnul Victor! Vă mulţumim că aveţi întotdeauna grijă de noi şi că nu uitaţi niciodată să ne puneţi în valoare pe fiecare în parte.

Din păcate, sunt mulţi cei care spun şi gândesc că ei ar realiza mult mai bine o emisiune, că ar cânta mult mai bine un cântec sau că ar aranja mult mai bine lucrurile, fără să-şi dea seama cât de greu poate fi şi câtă muncă intră în astfel de evenimente, contând foarte mult dacă te dedici îndeajuns, aşa cum o facem noi, doamna Viorica şi domnul Victor Mihalache.

Mihai Eminescu le spunea tuturor criticilor săi:

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii si patimi multe,
Ş-a lor glasuri, a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Nenduraţii ochi de gheaţă?

Ah! Atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvâtul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşarte,
Care roade n-aţi adus,
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

Ne alăturăm şi noi lui Mihai Eminescu şi le transmitem aceleaşi gânduri criticilor noştri.

Scrisoare către Mihai Eminescu...

Nu ştiu a câta persoană care îţi scrie sunt, dar ştiu sigur că asta simt. Simt că e nevoie să-ţi readuc zâmbetul pe buze, să te fac mândru şi să-ţi amintesc de lucrurile frumoase care mi s-au întâmplat în copilărie, datorită poeziilor tale. De la tine am învăţat că „doar izvoarele suspină/pe când codrul negru tace”, că şi florile dorm, ba chiar în pace.
Poeziile tale m-au învelit cu cea mai căduroasă plapumă, mi-au încălzit copilăria cu cele mai frumoase gânduri scrise din interiorul sufletului tău cald şi mi-au demonstrat că şi din momentele mai triste pot reînvia ca pasărea Phoenix.
Apoi, mi-au cutreierat visele, ca un „băiet ce se culca ades lângă izvor” şi m-au făcut să mă îndrăgostesc de adevăratul luceafăr.
Aceleaşi poezii m-au făcut să-mi fie dor de codrul cu râuri line şi tot ele m-au făcut să-mi dau seama că ”vremea trece… vremea vine...”. Îmi pare nespus de rău că ai trecut de-atâtea ori „pe lângă plopii fără soţ” în zadar... Şi îmi pare la fel de rău că ai aşteptat atât de mult iubirea lângă lacul cel albastru încărcat cu flori de nufăr.
De când nu mai eşti, copacii au fugit din pădurea lor de argint costruită de tine, iar cuvintele poeziilor tale au început să strige de tristeţe. Fără tine, frunzele tremură şi izvoarele susură, dar nu ca în poeziile tale... ci de data aceasta, cu teama frântă de zborul timpuriu.
Şi am rămas noi: Muritori sau nemuritori. Dar oricum am fi, putem încărca bateriile poeziilor tale cu gândurile noastre pozitive, putem reînvia natura, iubirea şi înţelepciunea. Ne putem apropia de cerul poeziei şi putem găsi răspunsurile întrebărilor retorice ce nu prea ne dau pace. Putem purta doruri şi putem aştepta iubiri ce poate nu vor veni prea curând. Ne putem descoperi părţile noastre sensibile încălţate cu vise şi putem călca siguri pe covoarele ce ne fac să zburăm spre cerul Eminescian. Ne putem parfuma sufletele cu miros de poezie şi ne putem deschide larg porţile inimii.
Privirile poetului ne-au luminat şi azi, pentru a 161-a oară, zbaterile amare ale unui suflet dureros de singur şi îndrăgostit.
E bine însă că avem cu ce ne mândri. Cuvintele măreţe şi versurile tale pline de melancolie, vor rămâne zidite în eternitatea iubirii, a naturii... vor rămâne zidite chiar şi-n sufletele criticilor tăi... îţi vine să crezi?
Îţi mulţumim, drag poet, pentru toate bogăţiile pe care ni le-ai lăsat ca moştenire şi îţi spun din toată inima... că mă simt bogată. Poeziile tale mi-au îmbogăţit sufletul, mintea, şi m-au îndemnat să-mi pierd paşii prin împărăţia codrului, iar lacrimile mele privesc şi acum plopii atât de singuri.

Zilele acestea le-am petrecut în compania oamenilor dragi mie.
Sâmbătă, 8 ianuarie, după ce ne-am bucurat de atmosfera de sărbătoare de la repetiţii, am plecat (cei din echipa „Capra vecinului”), la Bucureşti, la Restaurantul „Capra Vecinului”, să-i urăm „La mulţi ani” şi să petrecem alături de colaboratorul emisiunii noastre, Ioan Alungulesei!
Duminică dumineaţă, în cadrul primei emisiuni din acest an, ne-am bucurat urându-le tuturor sărbătoriţilor numai bine, şi cântând „La mulţi ani” tuturor celor ce poartă numele de Ion/Ioana şi celor ce s-au sărbătorit în ultimele zile. (Raluca Ioana Petre, Ioana Nicolae, bunicuţa Aurelia şi eu). După emisiune, împreună cu doamna Vio şi cu domnul Victor am petrecut ziua doamnei Aurelia Oprea, iar apoi, ziua mea de naştere!
Vă mulţumesc din suflet că mi-aţi fost alături, a fost o zi minunată!

Vă mulţumesc frumos tuturor celor care nu aţi uitat să-mi uraţi tradiţionalul şi sincerul „La mulţi ani”, astăzi, de Sfântul Ion. Vă mulţumesc şi vouă, celor care aţi uitat, sau nu aţi vrut să vă amintiţi...

Mulţumesc tuturor!

La mulţi ani, Carmen Ionela, Andreea Ioana, Andrada, Fane Mormolocul(Ionuţ), Alexandra Ioana S., şi tuturor Ionilor şi Ioanelor!