„A face, nu a spune, înseamnă a deveni!” - Arsenie Papacioc

miercuri, 13 octombrie 2010

La mulţi ani, Ana!

Caldele urări de bine şi această postare pe care o poate considera un cadou, merg către Ana, colega şi mai ales prietena mea cu care merg la şcoală de 8 ani încoace.

Ana,

N-o să uit niciodată cum plecam de-acasă de mânuţă acum câţiva ani buni, şi, păşind, le auzeam pe mamele noastre spunându-ne: "să aveţi grijă la maşini!"
N-o să uit nici că am împărţit de fiecare dată bucurii, împliniri, momente mai triste şi neplăceri.
O să-mi rămână întipărite în minte toate replicile noastre lipsite de seriozitate, toate perlele pe care le-am putut spune şi toate piedicile pe care le-am putut pune! (mai mult eu, recunosc.)... dar asta nu înseamnă că o sa uit momentele în care nu făceam glume şi eram chiar serioase.
O să ţin minte cu siguranţă că de fiecare dată m-ai aşteptat(chiar şi mai mult de 5 minute) ca să vin la locul stabilit de-atâţia ani şi să putem pleca la şcoală!
N-o să uit nici o aniversare de-a noastră... şi cu siguranţă nici tu nu le vei uita... iar pe cea de azi... sigur o vei ţine minte, pentru că numai eu puteam să-ţi pitesc în colţul sălii de clasă cadoul primit de la Beka!
Tot ce pot să-ţi urez sunt vechile urări de sănătate, fericire, succes şi multă, multă răbdare!... Şi mai pot să-ţi amintesc că "Noi nu suferim de nebunie! Ne bucurăm de ea în fiecare moment!"
La mulţi ani, Ana!