Frumuseţea descoperită în lucruri simple
Miercuri, 6 aprilie, aproape de ora prânzului, actorii Teatrului „Junior” (Victor Mihalache şi Constantin Petrovici), împreună cu două componente ale Clubului Victorioşilor ce au şi reprezentat grupul,(Cristina Ilie şi Andreea Antonescu), au plecat spre Jibou, în judeţul Sălaj.
N-am putut decât să mă bucur că mi se oferă ocazia să revăd frumuseţile Jiboului, să mă reîntâlnesc cu oamenii dragi sufletelor noastre, oameni ce apreciază şi promovează frumosul şi să-mi fac prieteni noi.
Am pornit la drum pe Valea Oltului. Prima oprire am facut-o pe Dealul Negru, unde am mâncat faimoşii mici uriaşi. Următoarea oprire am făcut-o la Mănăstirea Cozia,(situată lângă Olt), ctitorită de Mircea cel Bătrân. În tinda Mănăstirii odihneşte mama lui Mihai Viteazu, Teodora, pe numele de măicuţă, Teofana.
Am trecut prin localitatea în care a copilărit Lucian Blaga,(poet, dramaturg şi filosof român, care a vorbit ceva mai târziu de vreme), Lăncrăm, localitatea în care se află mormântul lui, dar şi statuia ridicată în cinstea sa.
Am admirat, apoi, Cetatea Aiudului, cel mai important obiectiv turistic de pe teritoriul aşezării.
Aproape de miezul nopţii, am ajuns la Jibou, la Hotelul „Alex”, la care am şi fost cazaţi, acolo unde domnul Petriş(organizatorul festivalului „Trăistuţa cu povesţi”), ne aştepta. Ne-am odihnit, iar a doua zi, încă de dimineaţă, am mers la Casa de Cultură, unde s-au desfăşurat cele două zile de festival. În prima zi, adică pe 7 aprilie, de la ora 10:00, a evoluat Teatrul de Păpuşi din Dej, cu piesa „Cocoşelul neascultător”. În pauza dintre spectacole, am pictat chipurile copiilor aflaţi la spectacol, nerăbdatori să descopere cât mai multe.
La ora 12:00, Teatrul Puck din Cluj, a evoluat cu piesa „Ochiul soacrei”. Extraordinară piesă, minunată interpretare! Felicitări!
După ora 14, împreună cu domnul Lucian, impresarul Teatrului Puck din Cluj-Napoca, am plecat spre Grădina Botanică „Vasile Fati”; şi cum Dumnezeu vrea să descoperim cât mai multe, ne-a dat s-o întâlnim pe soţia celui care a înfiinţat grădina botanică. Ne-a povestit cu câtă dragoste soţul dumneaei şi-a dorit să realizeze această grădină şi cu lacrimi în ochi, ne spunea cât de mult timp îşi petrece în locul în care Vasile Fati a investit timp, nervi, viaţă. Am vizitat frumoasa Grădină Botanică şi am mers apoi spre parcul minunatelor Căprioare.
Miercuri, la venire, în apropierea Jiboului, a observat un indicator pe care scria „Spre Grădina Zmeilor”. Curiozitatea a fost mare, aşa că, fără să stăm pe gânduri, după ce am vizitat Gradina Botanică „Vasile Fati”, am pornit spre comuna Bălan, acolo unde se află „Grădina Zmeilor”.
Trebuie să recunoaştem că nu mai auzisem de această grădină până în momentul acela, dar trebuie, în acelaşi timp, să spunem, că am am rămas surprinşi(plăcut) de tot ce am văzut. „Grădina Zmeilor” este o rezervaţie geologică ce oferă un peisaj ce se remarcă prin spectaculozitate, are stânci uriaşe aşezate dezordonat - blocuri, turnuri, stâlpi, stânci cu diferite forme. Cele mai impresionante sunt două stânci în formă de prismă, intitulate sugestiv "Zmeul" şi "Zmeoaica". Am admirat totul în liniştea care ne picura în suflet, la fel ca pârâiaşul care se auzea la un moment dat, susurând tainic.
Am realizat numeroase fotografii, pentru că merită să nu ratăm nici o astfel de ocazie, aceea de arăta şi celorlalţi ce descoperim şi de a păstra orice amintire.
A doua zi de festival al poveştilor petrecută la Jibou, a început cu Teatrul de Păpuşi din Jibou, cu piesa „Scufiţa Roşie”. Din nou am pictat chipurile copiilor, care aşteptau cu „sufletul la gură” să ne reîntâlnească.
Înainte de începerea piesei de teatru, am oferit întregii săli câteva momente de distracţie, cântând şi dansând alături de copii. Am realizat „discoteca celor mici”, iar eu şi Andreea le-am oferit câte o melodie de-a noastră.
Începând cu ora 12, toţi copiii şi-au ocupat locurile şi au urmărit cu atenţie piesa de teatru jucată de Teatrul „Junior” din Târgovişte, „Puterea prieteniei”!
Am mers apoi la masă, unde am petrecut câteva ceasuri cu familia domnului Petriş şi cu domnul Lucian din Cluj. Ne-am luat apoi la revedere de la gazdele nostre şi am pornit spre casă. Ne-am oprit în Hida, un sat din judeţul Sălaj, unde am văzut „Piatra Dracului”. Una dintre legende susţine că piatra a fost adusă de un drac, care era furios pe oamenii satului. A scapat uriaşul bolovan şi a fugit, speriat de cântecul de dimineaţă al cocoşului, neputându-şi duce la capăt planurile.
Ne-am oprit, spre seară, la Cetatea Sighişoarei(singura cetate locuită încă, construită în secolul XIII şi refăcută ulterior în secolul XIV) şi am revăzut locurile în care am filmat acum 3 ani.
Pot spune, în încheierea gândurilor scrise şi povestite, că întreaga deplasare a fost o experienţă unică, şi acestea demonstrează că frumuseţea o putem găsi în lucruri simple!
N-am putut decât să mă bucur că mi se oferă ocazia să revăd frumuseţile Jiboului, să mă reîntâlnesc cu oamenii dragi sufletelor noastre, oameni ce apreciază şi promovează frumosul şi să-mi fac prieteni noi.
Am pornit la drum pe Valea Oltului. Prima oprire am facut-o pe Dealul Negru, unde am mâncat faimoşii mici uriaşi. Următoarea oprire am făcut-o la Mănăstirea Cozia,(situată lângă Olt), ctitorită de Mircea cel Bătrân. În tinda Mănăstirii odihneşte mama lui Mihai Viteazu, Teodora, pe numele de măicuţă, Teofana.
Am trecut prin localitatea în care a copilărit Lucian Blaga,(poet, dramaturg şi filosof român, care a vorbit ceva mai târziu de vreme), Lăncrăm, localitatea în care se află mormântul lui, dar şi statuia ridicată în cinstea sa.
Am admirat, apoi, Cetatea Aiudului, cel mai important obiectiv turistic de pe teritoriul aşezării.
Aproape de miezul nopţii, am ajuns la Jibou, la Hotelul „Alex”, la care am şi fost cazaţi, acolo unde domnul Petriş(organizatorul festivalului „Trăistuţa cu povesţi”), ne aştepta. Ne-am odihnit, iar a doua zi, încă de dimineaţă, am mers la Casa de Cultură, unde s-au desfăşurat cele două zile de festival. În prima zi, adică pe 7 aprilie, de la ora 10:00, a evoluat Teatrul de Păpuşi din Dej, cu piesa „Cocoşelul neascultător”. În pauza dintre spectacole, am pictat chipurile copiilor aflaţi la spectacol, nerăbdatori să descopere cât mai multe.
La ora 12:00, Teatrul Puck din Cluj, a evoluat cu piesa „Ochiul soacrei”. Extraordinară piesă, minunată interpretare! Felicitări!
După ora 14, împreună cu domnul Lucian, impresarul Teatrului Puck din Cluj-Napoca, am plecat spre Grădina Botanică „Vasile Fati”; şi cum Dumnezeu vrea să descoperim cât mai multe, ne-a dat s-o întâlnim pe soţia celui care a înfiinţat grădina botanică. Ne-a povestit cu câtă dragoste soţul dumneaei şi-a dorit să realizeze această grădină şi cu lacrimi în ochi, ne spunea cât de mult timp îşi petrece în locul în care Vasile Fati a investit timp, nervi, viaţă. Am vizitat frumoasa Grădină Botanică şi am mers apoi spre parcul minunatelor Căprioare.
Miercuri, la venire, în apropierea Jiboului, a observat un indicator pe care scria „Spre Grădina Zmeilor”. Curiozitatea a fost mare, aşa că, fără să stăm pe gânduri, după ce am vizitat Gradina Botanică „Vasile Fati”, am pornit spre comuna Bălan, acolo unde se află „Grădina Zmeilor”.
Trebuie să recunoaştem că nu mai auzisem de această grădină până în momentul acela, dar trebuie, în acelaşi timp, să spunem, că am am rămas surprinşi(plăcut) de tot ce am văzut. „Grădina Zmeilor” este o rezervaţie geologică ce oferă un peisaj ce se remarcă prin spectaculozitate, are stânci uriaşe aşezate dezordonat - blocuri, turnuri, stâlpi, stânci cu diferite forme. Cele mai impresionante sunt două stânci în formă de prismă, intitulate sugestiv "Zmeul" şi "Zmeoaica". Am admirat totul în liniştea care ne picura în suflet, la fel ca pârâiaşul care se auzea la un moment dat, susurând tainic.
Am realizat numeroase fotografii, pentru că merită să nu ratăm nici o astfel de ocazie, aceea de arăta şi celorlalţi ce descoperim şi de a păstra orice amintire.
A doua zi de festival al poveştilor petrecută la Jibou, a început cu Teatrul de Păpuşi din Jibou, cu piesa „Scufiţa Roşie”. Din nou am pictat chipurile copiilor, care aşteptau cu „sufletul la gură” să ne reîntâlnească.
Înainte de începerea piesei de teatru, am oferit întregii săli câteva momente de distracţie, cântând şi dansând alături de copii. Am realizat „discoteca celor mici”, iar eu şi Andreea le-am oferit câte o melodie de-a noastră.
Începând cu ora 12, toţi copiii şi-au ocupat locurile şi au urmărit cu atenţie piesa de teatru jucată de Teatrul „Junior” din Târgovişte, „Puterea prieteniei”!
Am mers apoi la masă, unde am petrecut câteva ceasuri cu familia domnului Petriş şi cu domnul Lucian din Cluj. Ne-am luat apoi la revedere de la gazdele nostre şi am pornit spre casă. Ne-am oprit în Hida, un sat din judeţul Sălaj, unde am văzut „Piatra Dracului”. Una dintre legende susţine că piatra a fost adusă de un drac, care era furios pe oamenii satului. A scapat uriaşul bolovan şi a fugit, speriat de cântecul de dimineaţă al cocoşului, neputându-şi duce la capăt planurile.
Ne-am oprit, spre seară, la Cetatea Sighişoarei(singura cetate locuită încă, construită în secolul XIII şi refăcută ulterior în secolul XIV) şi am revăzut locurile în care am filmat acum 3 ani.
Pot spune, în încheierea gândurilor scrise şi povestite, că întreaga deplasare a fost o experienţă unică, şi acestea demonstrează că frumuseţea o putem găsi în lucruri simple!
