Încep prin a spune că nu am un subiect clar de postare, nu am nici măcar o idee cu care sa continui şi cu siguranţă nu voi şti cu ce să termin. Toată ziua m-am gândit la o temă pentru postare, la un subiect interesant. Dar nimic... N-am avut inspiraţie şi nu ştiu de ce. Dar totuşi scriu... şi totuşi n-am nici măcar o idee... dar au venit pe parcurs cuvintele. Stau în faţa calculatorului şi mă întreb dacă îmi pierd timpul sau nu, dacă nu am altceva mai bun de făcut sau dacă aş putea să găsesc totuşi un subiect despre care să scriu. Şi-mi vine în minte visul de seara trecută... Mi se spunea că am o zi la dispoziţie să-mi iau la revedere de la oamenii dragi mie, pentru că voi pleca într-un loc unde voi fi singură, unde voi uita că am trăit pe-aici şi că am avut oameni aproape de mine. Nu puteam să înţeleg ce se întâmplă şi nu ştiam cu ce să încep. O întrebam pe mama dacă nu se poate face nimic. Nu-mi spunea "NU", dar mă făcea să înţeleg că ea nu poate face nimic. Nu-mi explicam în nici un fel situaţia, dar încercam totuşi să fiu calmă şi să mă resemnez. De unde... nu-mi reuşea... chiar plâgeam şi nu-mi venea să cred. Nu vroiam deloc sa renunţ la ce am, la ceea ce construisem de-alungul timpului. Totul se prăbuşea şi parcă totuşi nu vroiam să cred. Îmi spuneam deja că 14 ani au trecut ca să se oprească acum brusc, să o iau oarecum de la început, dar altundeva, cu alţi oameni, într'un alt mediu.
Sună alarma telefonului... O opresc repede. Mă ridic. Nu ştiam ce se întâmplă. Am stat puţin până mi-am revenit, dar nu-mi aminteam deloc ce visasem... dar ştiam că trebuie să se întâmple ceva. Imediat ce mi-am amintit, m-am bucurat mult că de fapt fusese vis, că nu trebuie să fac nimic. Zâmbeam şi eram bine dispusă... Am stat să analizez acel vis ciudat... şi mi-am dat seama că Dumnezeu nu neaparat că m-a pus la încercare, dar m-a făcut să înţeleg cât de importanţi sunt unii oameni pentru mine, câte lucruri am de facut aici şi că ar trebui să preţuiesc ceea ce am, cât timp mai am! Mulţumesc pentru vis... am învăţat multe din el. [Şi da, a fost real!]
Acum ar trebui sa închei... fără prea mult cuvinte... zâmbiţi! :)

În ziua aceasta când soarele este cel mai strălucitor briliant, când roua florilor de nea acoperă din nou pământul, când sufletul ne este atât de pur şi senin,
când ochii noştri-s curaţi ca florile de cais ale copacilor din grădina timpurilor noastre, aduc un omagiu celei mai frumoase păsări de pe pământ: ţie mamă scumpă: pentru privirea ta caldă, pentru mângâierea duioasă a degetelor tale, pentru surâsul dulce al chipului tău.
Sufletul mi-e atât de plin de fiinţa ta şi imaginea chipului tău mă însoţeşte, pretutindeni.
La mulţi ani, mamă! La mulţi ani tuturor doamnelor şi mamelor!

Ziua de ieri, (7 martie), a început cu emisiunea cea de toate duminicile la ColumnaTv, mulţi copii şi multe gânduri.
A continuat cu o petrecere organizată de secţia "Cardiologie" a Spitalului Judeţean Târgovişte, la care am fost invitată să încânt sufletele doamnelor prezente la eveniment şi să cânt pentru inimile tuturor. M-am simţit extraordinar de bine, iar acolo am fost nespus de apreciată. Vă mulţumesc pentru invitaţie şi pentru laudele aduse! Şi La mulţi ani lui Iulian pentru acum o săptămână, (28.02.), Adrianei pentru ieri, (07.03), iar Alinei pentru 22 martie!

Ieri şi astăzi am avut parte de spectacole şi filmări nemaipomenite, cu oameni deosebiţi şi suflete primitoare. În ambele zile ne-am aflat la Centrul Cultural din Aninoasa. Ieri, 5 martie, a avut loc un spectacol dedicat Zilei Femeii, în care eu şi colegele mele de la Clubul Victorioşilor am prezentat momente frumoase doamnelor prezente la sărbătoarea dedicată dumnealor. Sala a fost plină, invitaţii au fost pe masură, iar seara s-a încheiat cu o tombola şi cu multe momente de neuitat!
Astăzi, 6 martie, am participat la o filmare excepţională. Ne-am simţit bine şi am trăit din plin momentele minunate de care am avut parte. Ne-am distrat şi am oferit spectatorilor şi în curand şi telespectatorilor, evoluţii bine pregătite şi oameni bine puşi la punct pentru acest gen de emisiune.

Viaţa nu este o repetiţie generală. E timpul să înceapă spectacolul! Sunteţi în direct... Trăiţi!

Vreau să cred că nu v-am plictisit foarte mult cu gândurile mele de zilele trecute, că toţi v-aţi bucurat că în sfârşit e Martie, că v-aţi mai luminat sufletele, că v'aţi mai descreţit frunţile şi că inimile voastre au prins culori! Astăzi a fost o zi frumoasă, dar nu la fel de frumoasă ca pe 1, când a fost baba mea. O zi absolut normală din toate punctele de vedere, o zi în care m-am trezit pentru că era cam târziu, o zi în care m'am uitat la televizor ca să le crească raitingul unora, o zi în care mi-am facut temele şi am plecat la şcoală, ziua în care am făcut ore ca întotdeauna. Dar ziua aceasta obişnuită, m-a făcut să-mi treacă prin cap mii de idei colorate, m-a facut să-mi revină pofta de glume, de zâmbete şi de lucruri frumoase. Am reuşit să depăşesc monotonia care s-a legat de mulţi dintre noi de ceva timp şi să-mi revină cheful de momente de neuitat! [Poza este un pic mai veche dar e plină de zâmbete şi prietenii.]
P.S.: Fiţi fericiţi! Chiar merită!

Ăăăă... ia citeşte: 1 Martie. Mărţişoare. Flori. Zâmbete. Bucurii. Imaginaţie. Euforie. Nebunie. Mesaje. Urări. Ghiocei. Naturaleţe. Fotografii. Prieteni. Profesori fără chef de ore. Elevi şi mai şi. Primăvară! Totul, pentru noi! Totul, pentru că e primăvară! Totul, pentru că în fiecare dintre noi s-a trezit acel copil jucăuş. Acel copil care merită... Primăvară în suflet!

P.S.: Primăvară, bun venit!