„A face, nu a spune, înseamnă a deveni!” - Arsenie Papacioc

sâmbătă, 6 martie 2010






Ieri şi astăzi am avut parte de spectacole şi filmări nemaipomenite, cu oameni deosebiţi şi suflete primitoare. În ambele zile ne-am aflat la Centrul Cultural din Aninoasa. Ieri, 5 martie, a avut loc un spectacol dedicat Zilei Femeii, în care eu şi colegele mele de la Clubul Victorioşilor am prezentat momente frumoase doamnelor prezente la sărbătoarea dedicată dumnealor. Sala a fost plină, invitaţii au fost pe masură, iar seara s-a încheiat cu o tombola şi cu multe momente de neuitat!
Astăzi, 6 martie, am participat la o filmare excepţională. Ne-am simţit bine şi am trăit din plin momentele minunate de care am avut parte. Ne-am distrat şi am oferit spectatorilor şi în curand şi telespectatorilor, evoluţii bine pregătite şi oameni bine puşi la punct pentru acest gen de emisiune.

vineri, 5 martie 2010


Viaţa nu este o repetiţie generală. E timpul să înceapă spectacolul! Sunteţi în direct... Trăiţi!

miercuri, 3 martie 2010



Vreau să cred că nu v-am plictisit foarte mult cu gândurile mele de zilele trecute, că toţi v-aţi bucurat că în sfârşit e Martie, că v-aţi mai luminat sufletele, că v'aţi mai descreţit frunţile şi că inimile voastre au prins culori! Astăzi a fost o zi frumoasă, dar nu la fel de frumoasă ca pe 1, când a fost baba mea. O zi absolut normală din toate punctele de vedere, o zi în care m-am trezit pentru că era cam târziu, o zi în care m'am uitat la televizor ca să le crească raitingul unora, o zi în care mi-am facut temele şi am plecat la şcoală, ziua în care am făcut ore ca întotdeauna. Dar ziua aceasta obişnuită, m-a făcut să-mi treacă prin cap mii de idei colorate, m-a facut să-mi revină pofta de glume, de zâmbete şi de lucruri frumoase. Am reuşit să depăşesc monotonia care s-a legat de mulţi dintre noi de ceva timp şi să-mi revină cheful de momente de neuitat! [Poza este un pic mai veche dar e plină de zâmbete şi prietenii.]
P.S.: Fiţi fericiţi! Chiar merită!

luni, 1 martie 2010


Ăăăă... ia citeşte: 1 Martie. Mărţişoare. Flori. Zâmbete. Bucurii. Imaginaţie. Euforie. Nebunie. Mesaje. Urări. Ghiocei. Naturaleţe. Fotografii. Prieteni. Profesori fără chef de ore. Elevi şi mai şi. Primăvară! Totul, pentru noi! Totul, pentru că e primăvară! Totul, pentru că în fiecare dintre noi s-a trezit acel copil jucăuş. Acel copil care merită... Primăvară în suflet!

P.S.: Primăvară, bun venit!

duminică, 28 februarie 2010


Pentru că astăzi a fost ultima zi de iarnă, dar şi ultima zi din Festivalul de Nunţi organizat la Centrul Cultural Aninoasa, am transmis Clubul Victorioşilor în direct exact din "sufletul" manifestării. Totul a decurs normal, iar noi toţi, i-am cântat un sincer "La Mulţi Ani" şi i-am fost alături Vanessei, care zilele trecute a împlinit frumoasa vârsta de 12 ani! La mulţi ani, Vanessa şi la anul să petrecem la fel!



Să revenim un pic... Mâine este 1 martie şi nici nu mă mai miră faptul că aproape toată lumea nu mai e deloc cu picioarele pe pământ, că deja toţi visează la primăvară şi îşi fac diferite planuri.
Vine primăvara, oameni buni! Moment de fericire pentru noi toţi, pentru că sunt sigură că această iarnă ne-a ajuns la toţi!

sâmbătă, 27 februarie 2010

Şi când mă gândesc pur şi simplu la faptul că vine 1 martie, adică vine în sfârşit primăvara, parcă mă ia pe sus un simplu aer ce-mi dă mai mult avânt în tot ceea ce fac, în tot ceea ce spun şi ce gândesc. Voi, cei care încă mai staţi posomorâţi cu gândul departe, reveniţi`vă, pentru că vine primăvaraaaaa! (Şi nu cumva să uitaţi să ne urmăriţi mâine la ColumnaTv.)

vineri, 26 februarie 2010

Am impresia că...


Am impresia că azi e o zi fără nimic nou, o zi trăită din inerţia acumulată de-alungul vieţii. O zi în care dimineaţa este pur şi simplu atunci când răsare soarele şi nimic mai mult, o zi în care alarma ceasului sună doar pentru a spulbera visele dulci ale unora.
Mai cred că prea multe gânduri se înghesuie într-o minte obosită, că de prea multe ori mi-am dorit să nu fie aşa, că dorințele se împlinesc doar dacă țin de tine și atât, că pisica neagră ce tocmai mi-a trecut prin cale nu mai schimbă nimic, că sar de la o idee la alta și nici tu nu înțelegi mare lucru, că dacă citești până aici eu mă mir. Și merg mai departe. Cu scrisul ăsta e ca și cu oglinda. Mă uit la el, mă văd pe mine și îmi place să cred că mă înțeleg. Te uiți la el și nici idee nu am ce înțelegi dar sper că măcar puțin, puțin din ceea ce zic are sens pentru tine. [Să nu par nebună.]
Dar nu. Ziua de azi nu este o zi obişnuită din toate punctele de vedere. Nu în fiecare dimineaţă mă trezesc şi o întreb pe mama de ce e aşa cald… (oare era cuptorul pornit?) Ciudat… Dacă era frig o întrebam dacă e frigiderul deschis. Şi cu toate astea, m`am trezit zâmbind, m-am trezind spunându-mi că de azi mă voi simţi caldă înăuntrul meu, că de azi totul e ok şi că eu chiar trăiesc!
P.S.: Viaţa e frumoasă!