A mai căzut o stea. O stea cu importanţa ei. O stea care vrând nevrând, a fost iubită şi apreciată de mulţi oameni.

Mădălina Manole a plecat mult prea repede dintre noi, dar a fost alegerea ei; şi nu mai contează dacă noi am înţeles-o prea mult, sau dacă n-am înţeles-o deloc. Poate că ea a considerat că e totuna să n-ai nimic sau să ai tot... poate că ea n-a mai putut continua foarte mult timp după ce şi-a spus că nu mai poate... Mădălina Manole ne-a îndrăgostit de ea... însă n-a fost de ajuns. “Fata cu părul de foc” vroia mai mult de atât.
Cine ştie? Poate că nimeni n-a avut curaj sa se ridice la aşteptările ei. Sau poate că acele aşteptări au fost puse prea sus şi nimeni din păcate nu a ajuns la ele... Sau... cine ştie? Poate că a vrut ca data de 14 iulie 2010, (ziua în care ar fi trebuit să împlinească 43 de ani), să rămână întipărită mult timp, în minţile multora. Şi nu am de gând s-o judec. Nu mi-aş permite aşa ceva. Însă pot spune doar că steaua ei era aşezată bine acolo unde era. Dar a căzut... A căzut, şi nu a mai avut cum să se înalţe la loc...
Toate lucrurile întâmplate le putem considera ca pe nişte semne; şi nu de Sus. Ci de aici, de lânga noi; de aici, de la... fata noastră dragă! Şi e clar ca ar trebui să ne dea gândit... şi haideţi să fim mai atenţi data viitoare când avem de gând să promovăm mai mult pe cineva şi pe altcineva mai puţin.

Ieri, 14 iulie 2010, împreună cu Pati şi domnul Victor, am realizat din nou reportaje legate de Campania Umanitară la care ne-am alăturat şi ne-am aflat chiar unde se depozitează deocamdată toate lucrurile donate, la Centrul Cultural Aninoasa, unde am filmat şi noi eseuri pentru Capra vecinului. Am rămas uimită că oamenii au dat o mână de ajutor, că au vrut să ajute; că nu s-a stat cu mâinile în sân, ci că s-au strâns numeroase lucruri, iar reportajele se pot urmări pe ColumnaTv. Domnul primar, Constantin Maricescu, ne-a oferit detalii despre întreaga campanie, iar vice-primarul, Vasile Holban, inimos, aşa cum ne-a obişnuit, ne-a povestit despre oamenii care nu încetează nici acum să vină să doneze, oamenii care vin cu lacrimi în ochi, dornici să ajute.

După, am mers la prima şedinţă a clasei a IX-a A, iar mai apoi, tot în formula în care am filmat la Aninoasa, am mers să dăm o mână de ajutor la montajul emisiunii "Capra vecinului"! Din nou s-a muncit mult, din nou ne-am dăruit momentelor plăcute, iar astăzi, 15 iulie, am mers la Bucureşti, la Favorit Tv să predăm caseta cu emisiunea care va fi difuzată sâmbătă, începând cu ora 9 şi am vorbit şi cu domnul director Dorin Grama pe care îl apreciez pentru tot ce face!

Astăzi, 13 iulie 2010, ne-am alăturat şi noi Primăriei Aninoasa şi televiziunii Columna Tv şi astăzi am filmat chiar din faţa cortului aflat în faţa Supermarketului Penny Market XXL, unde oricine poate dona câte ceva pentru sinistraţii din Moldova! Am realizat câteva minute de reportaj atât pentru ColumnaTv, cât şi pentru Favorit Tv. Să nu lăsăm niciodată speranţa atârnată de: "lasă, că donează altul", ci să luăm noi iniţiativa şi să ducem lucruri sau alimente sinistraţilor! Poate că încă nu ne dăm seama de acel sentiment pe care ei îl trăiesc, pentru că nu am trecut încă prin asta, dar dacă roata se va învârti, dacă ne va veni rândul, n-o să ne fie deloc bine şi poate că ne vom aminti de aceste momente nefericite prin care trec oamenii din Moldova! Probabil că în aşa momente nu-i mai linişteşte nimic, poate că nici un cuvânt nu le mai alină sufletul, dar nu putem sta cu mâinile în sân! Nu putem să le luăm apa care i-a inundat, nu putem să le aducem casele înapoi, însă le putem readuce zâmbetul pe faţă donând diferite lucruri, le putem da speranţa că mâine va fi mai bine, ne putem ruga pentru ei! Le-am oferit şi noi o mână de ajutor şi nu ezitaţi nici voi să o faceţi! Să nu trecem cu vederea astfel de momente, ci să oferim din puţinul nostru şi altora! Întindeti-le o mână de ajutor şi veţi fi împăcaţi cu gândul că aţi fost de folos unor familii nevoiaşe!

Ce poate fi mai frumos decât un zâmbet de copil? Un surâs plin de fericire, plin de copilărie?
De vineri, Mirela e pe la mine şi parca din ce în ce mai mult zâmbim, râdem împreună, trăim aceleaşi momente plăcute! Mai scoate vreo perla, se mai piteşte prin şifonier, o mai vezi ştergând o uşă şi ziua ţi se îmbunătăţeşte!
Sufletul îmi râde alături de ea, alături de fiecare copil, căci nimic nu e mai frumos decât o vorba spusă de un copilaş, o bătaie din palme, o fericire imensă!
Iar voi, să nu uitaţi să fiţi copii niciodată! Copilăria trebuie să rămână în sufletele noastre mereu!

Maxim, Mirela!

"De ce sa ne purtam atata ura
Cand viata e de-abia o picatura?
Intre minutu-acesta care bate; si celalalt;
Si-mi pare ne-nteles si trist
Ca nu privim la cer si nu zambim,
Noi... care-asa de repede murim!"

Minulescu

Victor Hugo: "Ştiţi ce înseamnă prietenia? Să fii frate şi soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleaşi mâini!"