Mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaje cu felicitări, mulţumesc celor care mi-aţi fost alături în această seară privindu-mă la emisiunea "Iarmaroc de cânt şi joc", o ediţie specială, dedicată Zilei Copilului. Mai mulţumesc domnului Victor Mihalache pentru că datorită dumnealui s-a datorat şi această apariţie a mea şi a colegilor mei. Eu nu uit de unde am plecat, eu nu uit că dl Victor m-a ajutat întotdeauna şi pentru asta, merită cel mai mare dar din lume! Probabil că nu există un astfel de dar care să i se cuvină şi care să recompenseze tot binele făcut! Însă aceste cuvinte sper eu să-i ajungă la suflet şi împreună să realizăm în continuare lucruri frumoase!

În această seară, începând cu ora 19, vă invit să ne urmariţi pe noi, cei de la Şcoala Micilor Vedete şi Clubul Victorioşilor, pe Favorit Tv, la o ediţie specială a emisiunii "Iarmaroc de cânt şi joc". Eu voi fi una dintre prezentatoare şi de aceea vă rog frumos să ne fiţi alături cu sufletele şi să nu lipsiţi din faţa micilor ecrane!

Astăzi, 27 mai, am avut parte de momente de neuitat! Toate gândurile despre ce au însemnat clasele V-VIII A, au fost spuse astăzi, cu ocazia serbării a ultimei ore de dirigenţie!
Aş vrea să vă spun de la început ca suntem o clasă norocoasă! De ce? Pentru că am avut parte de două diriginte grijulii, sensibile, două doamne care au ţinut la noi enorm, şi pe care le iubim necondiţionat: doamna profesoară de franceză, Parnia Luminiţa(3 ani) şi doamna profesoară de chimie, Marin Ileana(1 an). Am avut profesori de treabă, profesori exigenţi, profesori corecţi şi totodată, profesori care ne-au deschis ochii când ne lăsam duşi de val de anii copilăriei; oameni care au ştiut să ne faca sa privim viitorul cu alţi ochi, oameni care ne-au iubit şi pe care i-am iubit.
Pentru mine sincer, nu ştiu exact ce au însemnat aceşti 4 ani... dar ştiu sigur că a existat comunicare, a existat iubire şi chiar dacă nu am arătat niciodată, am fost totuşi uniţi. Ne-am iubit, ne-am urât, ne-am vorbit frumos şi am ţipat timp de 4 ani. Eu una n-o să-i pot uita, chiar dacă cei mai maturi, ne spuneau astăzi: "aşa o să spuneţi şi la ultima oră de dirigenţie dintr-a XII."
Şi poate că vom pronunţa exact aceleaşi cuvinte... sau poate că nu. Nu se ştie dacă vom mai gândi, sau dacă vom mai simţi la fel... totul depinde de noi!
Astăzi mi-am dat seama că nu am pierdut degeaba câteva zile întregi, că nu am alergat de colo până colo degeaba, pentru că totul a fost perfect! Hai, bine, perfect nu a ieşit! Nici nu avea cum... dar noi am fost atât de prezenţi, încât totul s-a perfecţionat o dată cu momentele în sine!
Am avut plăcerea de a mă afla în faţa tuturor, împreună cu Andrada şi Ana, am spus tot ce am avut pe suflet şi cu melodia pe care am cântat-o, (Unde e Târgoviştea), nu am frânt multe inimi, dar vă spun sigur că am stors multe lacrimi...
Promit că aceşti 4 ani vor rămâne întipăriţi în mintea mea şi mai promit că niciunul dintre voi nu veţi ieşi din inima mea... niciodată!
Vă mulţumesc pentru tot ce au însemnat anii de generală, iar cântecul pe care l-am cântat cu toţii la sfârşit, vi-l prezint şi vouă. Pe noi ne-a emoţionat şi probabil că a fost ultimul cântec cântat de 8A!
Clăsuţa noastră

I. Ca sa intru-aici în clasă
Am dus viaţă de năpastă
Cu diriga m-am certat.
Ca o garofiţă-n glastră
Înflorea clăsuţa noastră,
Dar diriga a plecat.

Ref: Clăsuţa noastră,
Te lăsăm în urmă-acum
Ca să ne vedem de drum.
În clasa noastră,
Unde primul 3 l-am luat
Plange dorul neîncetat!

II. Nu avem de ce ne plânge,
Noi avem două dirige,
Chiar dacă ne-am mai certat...
Am fost mici şi ne-am distrat,
Cu mere am aruncat
Şi note proaste am luat.

Ref:

III. Am fost doar nişte copii
Am făcut multe prostii
Diriga s-a supărat.
Şi acum sa terminăm
La liceu o să intrăm
La bal să ne prezentăm!

(versuri: Andrada Todeila si Cristina Ilie)

Oofff, cred că astăzi am avut cele mai mari emoţii de până acum. Alături de Alexandra Chira, o colegă de cântec din Ardeal, am prezentat o emisiune pentru copii care va fi difuzată pe Favorit de 1 iunie. Mi-au fost aproape şi colegii mei de la Şcoala Micilor Vedete şi Clubul Victorioşilor, alături de care am cântat 2 melodii de grup.



A fost o zi minunată, plină de emoţii, plină de momente pe care promit că nu o să le uit niciodată! Iar după cum spunea şi domnul director de acolo, deja mă simt ca acasă la Favorit! Mi-aş dori ca aceste legături să rămână strâns păstrate!

Îmi spunea dl Victor înainte cu câteva zile, că dacă pierd acest "tren", n-o să-l mai prind niciodată... iar eu consider că l-am prins, că nu l-am lăsat să-mi scape!
Cu ajutorul oamenilor care mă iubesc, am reuşit să fiu eu, să fiu acolo unde a trebuit sa fiu! Am reuşit să prind trenul care pentru alţii nu s-a ivit niciodată. Am reuşit, din fericire, să nu pierd ocazia să demonstrez că pot, să demostrez că pot să fac şi asta... "că doar pentru asta cresc!"



Joi, când dl Victor mi-a dat vestea că o să prezint emisiunea respectivă, recunosc că nu am stat să conştientizez şi sacrificiile care vor trebui făcute pentru tot momentul în sine! Încetul cu încetul, apropiindu-se ziua de azi, (marţi, 25 mai), am început să-mi dau seama că nu e chiar atât de uşor precum părea la început, că "Dumnezeu îmi dă, dar nu-mi bagă şi-n traistă!" Şi a trebuit să muncesc, să stau şi să pun la punct toate momentele pe care vroiam să le prezint acolo!




Dar nu vă mai spun foarte multe, vă invit să ne urmăriţi pe 1 iunie, la ora 20, la televiziunea Favorit, televiziunea cântecelor noastre!

Heeei, ce ocupată sunt de la o vreme, de când mi se spun evenimentele după o zi pe alta... :) Ieri am repetat 5 ore, iar azi, vreo 3, pentru Zilele Colegiului care vor avea loc vineri, 21 mai! ... azi, 19 mai, pe la ora 4 am ajuns la complexul "Karoline", de la Mănăstirea Dealu, unde am realizat noi filmări pentru emisiunea "Capra Vecinului". Soliştii numeroşi, oamenii calzi şi echipa deja cunoscută, au ajutat la bunul mers al filmărilor! M-am simţit foarte bine, iar totul a fost un succes!

Sincer? De câteva seri nu mai aveam nici o idee pentru vreun subiect de postare... dar în seara asta, dl Victor mi-a dat o idee... şi mi-a spus aşa: "Scrie despre relaţia ta cu Dumnezeu, cu credinţa."
Şi mă întrebam de ce niciodată nu mi-a trecut prin minte să scriu despre asta... Şi mă mai întrebam cât de strânsă e relaţia mea cu Dumnezeu... Consider că pot avea încredere în El, chiar dacă recunosc, nu prea merg la Biserică; dar ştiu că are grijă de fiecare în parte. Iar eu gândesc aşa: degeaba să merg la Biserică în fiecare săptămână, dacă în restul zilelor mă comport urât... mai bine cred în Dumnezeu de acasă şi ştiu că prin ceea ce fac nu-l dezamăgesc.
Credinţa, după părerea mea, nu constă numai în mersul la Biserică foarte des. Credinţa, după părerea mea, ar trebui să aibă un loc special deja construit în sufletul oricăruia dintre noi... pentru că Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare şi are planuri bine puse la punct cu vieţile noastre!

Ooofff... îmi cer scuze că n-am mai revenit în ziua cu teza ca să vă spun ce-am făcut... Ei bine, n-a fost chiar atât de bine ca la română... a fost şi de data aceasta un subiect urât... dar a trecut şi asta... :)