Hai cu dormituuul !:D

Băi, promit că serile astea le pierd pe neeet. :> Pentru că dimineţile astea mă trezesc la ce oră vreau eu, mă. :D Mă bucur ca atunci când am aflat că n-o sa mai vină Fane Mormolocitu` la şcoală nu ştiu câte zile. Mi-aş fi rupt şi-o mână (aşa cum spune el) ca să scap câteva zile. :)) Şi mai apoi, să aflu că de fapt o să vină, că de fapt n-o să scap deloc de el. :D:)) [hai mormo`, :D ştii că glumesc ;;) cică n-aş putea trăi fără tine... :))]
Şi să revin... Zilele astea sunt fericităăăă! Dooooorm! :)) Păi ce-mi pasă mie, mă? :D Aaaa... şi apropo, beau ceai! Mă uimesc! :))

MAXIM Pati, MAXIM! :))

Pe bune, jur că eu nu uit oamenii din viaţa mea. Ba mai mult, am încercat întotdeauna să păstrez cu toţi cei care au trecut prin viaţa mea o amintire perfectă...

Au fost momente în care mi-a fost frică să nu pierd pe cineva drag. Dar crescând, mi-am dat seama că nu pierd pe nimeni dacă ţin bine de sfoara prieteniei... dar în schimb, mi-am mai dat seama că oricât ar fi de rezistentă sfoara asta, într-o zi se rupe. Dar nu se rupe permanent. Şi cel mai urat e când totul se termină brusc din cauza altora... [n-am păţit nimic, nu m-am certat cu nimeni, asta simt că trebuie să scriu, deci asta scriu!]

Nu ştiu, în momentul de faţă îmi rămâne numai să preţuiesc în continuare oamenii din viaţa mea, şi să-mi dau seama cât de importanţi sunt pentru mine, la vremea respectivă. :)

Ciudat, dar este! :D

Nu ştiu... Toată seara m-am tot gândit şi m-am răzgândit ce să postez... Şi tot nu m-am hotarât. :D Dar ştiu clar că nu vreau să mai treacă o zi fără ca eu să postez. :D
Da. Şi ăsta se consideră post, nu? :)) Mai ciudat, dar este. :D

Hai că pot!

M-am gândit şi mi-am demonstrat că pot. Au fost vremuri în care am rostit cuvinte prea mari... şi a fost bine pe moment. Dar când mi-am dat seama că nu e bine, poate că am primit mult prea multe reproşuri. (fie că le-aş fi meritat, fie că nu.)
Şi n-o să se mai repete. Pe cuvânt! O să mai promit ceva, numai în momentul în care voi fi sigură că mă voi ţine de promisiune... şi va fi mult mai bine-aşa.
Cât despre trecut, în cazul în care am greşit cu ceva, nu-mi cer iertare. Mă iert eu însămi.[-sper că există un iad şi pentru cei buni!]
Şi apropo... Doar dacă va fi nevoie de mine voi mai întoarce capul. Dacă nu, mă voi bucura în sinea mea că în sfârşit am ajuns la mal. :)

Şi na colegi! :)

Păi ce naiba... Azi a fost şi marţi, a fost şi 13... urât rău. :) Astăzi, în ora de mate, după ce directoarea şcolii a venit la noi în clasă de două ori, am ajuns la concluzia că suntem clasa problemă a şcolii. Şi da, chiar suntem... ba mai mult, vom fi mutaţi lângă cancelarie, ca să nu mai fim aşa de răi, aşa de mizerabili şi poate în felul ăsta ne conformăm şi noi o dată regulamentului. :)) Chiar doamna directoare ne-a spus că suntem cea mai slabă şi cea mai nesuferită clasă, cei mai tâmpiţi şi cei mai destrăbălaţi copii care nu se îmbracă niciodată aşa cum trebuie, ba mai mult, a sunat-o pe doamna dirigintă să coboare în pauză până la noi în clasă să ne vadă în ce hal arătăm noi şi clasa totodată. Bineînţeles că profa` de mate a pus şi dumneaei paie pe foc, ţipând la noi de faţa cu doamna directoare. :) (că doar de, trebuie să dea dovadă de profesoară model, nu?)

Şi uite-aşa clasa noastră a ajuns la scăderea notei la purtare, pentru felul în care se comportă 51% din clasă. Noi, cei 49% vă mulţumim din suflet vouă, colegilor noştrii, pentru că datorită vouă acum suntem în conflicte cu toţi profesorii şi vă mai spunem că ne e ruşine de această situaţie! Şi pe bune, exageraţi! Vă iubim. :)
Şi na colegi! :)

Ce vise? Gânduri târzii mai bine spus. :)

Hai să ne jucăm puţin... Hai mai bine să ne gândim un pic la noi când am fost copii... câte vise aveam, nu? Ce îmi mai zbura imaginaţia la câte şi mai câte... Câte activităţi mi-au plăcut la vremea aia, câte vroiam să fac şi câte mai vroiam să am... Lucruri care îmi făceau plăcere, activităţi pe care nu le-aş fi făcut niciodată forţat, ci doar din simplă pasiune sau simplă plăcere...
Şi acum stau şi mă gândesc câte mi-au mai plăcut după ce am mai crescut puţin. Câte lucruri visate de mică încă le mai vreau şi câte din activităţile respective mai vreau să le fac?
Şi stau şi încă mă gândesc...
Există vreo legătură cu visele mele?

Pe bune că aşa e!

Hei, pe bune acum, nu mai suport, nu-mi mai convine, etc! De câteva zile încoace mă trezesc numai de dimineaţă. Ori am filmări, ori are tata treabă cu mine, ori are mama nervi şi nu mă lasă să dorm prea mult, ori intervine ceva neprevăzut. (Trist!)
Şi ieri, şi azi, şi mâine şi poimâine m-am trezit şi mă voi trezi înainte de 9. :D Ştiu, pare aiurea, dar mie ora 8 şi ceva mi se pare destul de devreme pentru o dimineaţă perfectă! Dar aşa m-am obişnuit. Şi ştiiiiiuuuu! Orice învăţ are şi dezvăţ. Dar în cazul meu nu vreau să aplic asta! :D [şi serios, poza asta ar fi fost ok din toate punctele de vedere dacă aş fi ieşit şi eu întreagă! MAXIM! :))]
Şi deja disper! Chiar dacă mă trezesc mai de dimineaţă şi am timp mai mult ca să-mi fac tot ceea ce-mi propun pentru ziua respectivă, pe bune acum, uneori simt că trece viaţa trezindu-mă devreme. (în niciun caz că trece dormind! :D)
Hai, fie, o dimineaţă-două acolo, să fie şi matinale. Dar să nu exagerăm, vă rog! Nu vreau ca toate zilele să-mi pară paradis, ca atunci când nu am nici o treabă şi mă trezesc după 9 jumate, 10! Păi ce-mi pasă mie? :D; dar nu vreau nici să devină obicei! Da? Vreau doar să dorm! Iar acum este ora 23 şi ceva şi eu nu sunt în pat. Putem lungi nopţile dacă vă roagă Cristina Ilie? ;;) :D

Şi pe bune din nou, chiar am început să vorbesc numai cu "pe bune!"