Şi na colegi! :)

Păi ce naiba... Azi a fost şi marţi, a fost şi 13... urât rău. :) Astăzi, în ora de mate, după ce directoarea şcolii a venit la noi în clasă de două ori, am ajuns la concluzia că suntem clasa problemă a şcolii. Şi da, chiar suntem... ba mai mult, vom fi mutaţi lângă cancelarie, ca să nu mai fim aşa de răi, aşa de mizerabili şi poate în felul ăsta ne conformăm şi noi o dată regulamentului. :)) Chiar doamna directoare ne-a spus că suntem cea mai slabă şi cea mai nesuferită clasă, cei mai tâmpiţi şi cei mai destrăbălaţi copii care nu se îmbracă niciodată aşa cum trebuie, ba mai mult, a sunat-o pe doamna dirigintă să coboare în pauză până la noi în clasă să ne vadă în ce hal arătăm noi şi clasa totodată. Bineînţeles că profa` de mate a pus şi dumneaei paie pe foc, ţipând la noi de faţa cu doamna directoare. :) (că doar de, trebuie să dea dovadă de profesoară model, nu?)

Şi uite-aşa clasa noastră a ajuns la scăderea notei la purtare, pentru felul în care se comportă 51% din clasă. Noi, cei 49% vă mulţumim din suflet vouă, colegilor noştrii, pentru că datorită vouă acum suntem în conflicte cu toţi profesorii şi vă mai spunem că ne e ruşine de această situaţie! Şi pe bune, exageraţi! Vă iubim. :)
Şi na colegi! :)

Ce vise? Gânduri târzii mai bine spus. :)

Hai să ne jucăm puţin... Hai mai bine să ne gândim un pic la noi când am fost copii... câte vise aveam, nu? Ce îmi mai zbura imaginaţia la câte şi mai câte... Câte activităţi mi-au plăcut la vremea aia, câte vroiam să fac şi câte mai vroiam să am... Lucruri care îmi făceau plăcere, activităţi pe care nu le-aş fi făcut niciodată forţat, ci doar din simplă pasiune sau simplă plăcere...
Şi acum stau şi mă gândesc câte mi-au mai plăcut după ce am mai crescut puţin. Câte lucruri visate de mică încă le mai vreau şi câte din activităţile respective mai vreau să le fac?
Şi stau şi încă mă gândesc...
Există vreo legătură cu visele mele?

Pe bune că aşa e!

Hei, pe bune acum, nu mai suport, nu-mi mai convine, etc! De câteva zile încoace mă trezesc numai de dimineaţă. Ori am filmări, ori are tata treabă cu mine, ori are mama nervi şi nu mă lasă să dorm prea mult, ori intervine ceva neprevăzut. (Trist!)
Şi ieri, şi azi, şi mâine şi poimâine m-am trezit şi mă voi trezi înainte de 9. :D Ştiu, pare aiurea, dar mie ora 8 şi ceva mi se pare destul de devreme pentru o dimineaţă perfectă! Dar aşa m-am obişnuit. Şi ştiiiiiuuuu! Orice învăţ are şi dezvăţ. Dar în cazul meu nu vreau să aplic asta! :D [şi serios, poza asta ar fi fost ok din toate punctele de vedere dacă aş fi ieşit şi eu întreagă! MAXIM! :))]
Şi deja disper! Chiar dacă mă trezesc mai de dimineaţă şi am timp mai mult ca să-mi fac tot ceea ce-mi propun pentru ziua respectivă, pe bune acum, uneori simt că trece viaţa trezindu-mă devreme. (în niciun caz că trece dormind! :D)
Hai, fie, o dimineaţă-două acolo, să fie şi matinale. Dar să nu exagerăm, vă rog! Nu vreau ca toate zilele să-mi pară paradis, ca atunci când nu am nici o treabă şi mă trezesc după 9 jumate, 10! Păi ce-mi pasă mie? :D; dar nu vreau nici să devină obicei! Da? Vreau doar să dorm! Iar acum este ora 23 şi ceva şi eu nu sunt în pat. Putem lungi nopţile dacă vă roagă Cristina Ilie? ;;) :D

Şi pe bune din nou, chiar am început să vorbesc numai cu "pe bune!"

Hristos a înviat!

Fie ca spiritul sărbătorii să vă zugrăvească viaţa în cele mai vii culori, iar fericirea să vă inunde! Un Paşte fericit tuturor! Hristos a înviat! :*

Am şi eu ceva de spus...

Să ştiţi că şi eu mă gândesc la voi toţi, chiar dacă nu o fac oficial. Nici nu vă imaginaţi că o fac atât de des. Adică, eu nu postez pe blog mare lucru despre diverşi oameni la care ţin. E adevărat, ţin la ei ca la ochii din cap, le transmit urări, dar faţă-n faţă dacă am ocazia; dacă nu, ori îi sun, ori mă abţin. (depinde de situaţie). Nu vreau să fiu răutacioasă chiar dacă obişnuiesc să o fac cu unele persoane (care chiar merită), nu vreau să scriu “10 mii” de rânduri doar pentru că mă deranjează unele lucruri şi nu vreau să se înţeleagă că exagerez… Nu, nu exagerez. Pentru a nu ştiu câta oară, îmi exprim nemulţumirile, chiar dacă uneori mă abţin mai mult decât trebuie. Da, e vorba cam de aceeaşi persoană care în fiecare săptămână mă face să râd, aceeaşi persoană care, credeţi-mă, nu are altceva mai bun de făcut, decât să comenteze cu totul alte lucruri ce nu ţin de ea. “Helău”, nu am nimic cu ea, serios. Nici ea nu are nimic cu mine. Dar undeva în adâncul sufletului, simt că e reciprocă treaba.
Şi da, aş vrea şi eu să scriu pe blog tot ceea ce gândesc… dar mi-e imposibil, eu nu sunt aşa… şi nici n-o condamn pe ea că face asta, dar, totul are o limită!

Maxim am spus! :)

P.S.: În caz că vă simţiţi vreo 2 persoane la aceasta compunere, vă mulţumesc din suflet! :*

Eu, ironică? Bine, bine, câteodată! :D

:D

:D

Nu mai ştiu exact în ce publicitate am văzut acele foi ridicate de oameni pe scria: "Întârzii la premieră", etc., dar ştiu sigur că mi-aş dori să pot să scot şi eu o astfel de foaie pe geamul maşinii atunci când suntem în trafic, pe care să scrie: "Dispari. Întârzii la repetiţii." (Pentru că obişnuiesc să fac asta :D), iar toate maşinile şi toţi oamenii să se dea din calea mea, aşa cum o fac când se aud girofarele unei ambulanţe sau a celor de la poliţie, care de multe ori nici nu le dau drumul, dar au pretenţia ca toţi să-şi imagineze că ei se grăbesc.

Astăzi, după 2 ore de "Capra Vecinului" am plecat cu ai mei la ţară. M-a bufnit râsul când am văzut fel şi fel de poliţişti dând din mâini şi dirijând circulaţia doar pentru că ăsta le e serviciul. Unul dintre ei era chiar amuzant, pentru că şi el râdea de ceea ce făcea. (învârtea încontinuu mâna dreaptă arătând pe unde s-o ia maşinile-de parcă noi nu ştiam pe unde s-o luăm să ajungem la ţară.) De fapt, in cazul de astăzi poliţiştii mai mult încurcau circulaţia, cozile fiind infernale. La un moment dat o maşina din spate ne tot claxona. După ce am realizat că era poliţia, ne-am retras şi noi într-un final. "Că doar de, (zice tata)- N-o să stăm acum numai cu ochii în oglinzi să vedem când sunt maşini de poliţie în spatele nostru. De-aia există girofare. Să le dea drumul."

Sau să se dea toţi din calea mea, aşa cum s-a dat Bianca joi din calea unei maşini care avea diverse obiecte ale unui termopan scoase pe geam, iar ea s-a ferit în ultimul moment pentru a nu primi una sau mai mult lovituri în faţă.

Mai devreme am fost până la magazin şi de cum am intrat, vânzatoarea m-a privit şi respirând uşurată mi-a spus: "Credeam că ai venit cu televiziunea."
Eeei na, mai umblu şi fără din când în când. :))
Am fost din nou felicitată pentru reality show-ul de la Antena1, pentru "Capra vecinului" de la Favorit Tv, dar şi pentru "Clubul Victorioşilor" de la ColumnaTv. (Televiziunea oraşului tău! Nu Răducu? :D)

Eeei na... Aveam atâtea idei pentru postare, iar unele dintre ele le-am pus chiar aici, în compunerea asta.

Ţin să spun că am cam pierdut noţiunea timpului. De când intru în vacanţe, uit în ce zi sau dată suntem, uit chiar şi de mine... Ziua de azi, a început într-un mod plăcut, trezindu-mă la cât am vrut eu! :)) Am fost cu Alina la cumpărături, mi-a cumpărat şi haine, pentru că mie toată lumea îmi plăteşte ceea ce vreau, (pentru că toată lumea mă iubeşte), :D apoi am fost la Biserică, după ce am venit am făcut curat pe ici pe colo şi uite-aşa s-a făcut seară şi aproape că a mai trecut o zi din viaţa mea... :)